1. Poezia simbolista, scrisă de George Bacovia, deschide volumul cu același titlu în 1916.
1.1. muzicalitate
1.2. ambiguitate
1.3. nostalgie, melancolie
1.4. cultiva sugestia
1.5. Apartenența la simbolism este evidențiata de existența acestor doua idei poetice
1.5.1. temele operei
1.5.1.1. singurătatea
1.5.1.1.1. prima strofa este puternic marcată de tema singurătății
1.5.1.2. suferința
1.5.1.3. moartea
1.5.1.4. natura in disoluție
1.5.1.5. condiția artistului damnat
1.5.2. motivele operei
1.5.2.1. cel thanaticc
1.5.2.1.1. in acest spațiu închis, puternic thanatizat, dublat de recurenta obsesivă a simbolului central, este reliefată și ideea unui amor mort sugerând pe de-o parte imposibiltatea salvării prin iubire și pe de alta parte anihilarea oricărei tentative de a repara fragilitatea lumii in care se insinuează poetul
1.5.2.2. cel cromatic
1.5.2.3. cel al solitudinii
1.6. simbolul central-plumbul
1.6.1. cu rolul de a sugera greutatea sufocanta fiind metalul cu cea mai mare densitate
1.6.2. simbol al cenusiului, ce sugerează ambiguitatea și monotonia exasperante, dar și al unui orizont închis, întunecat
1.6.3. plumbul este toxic, fapt ce denota iminenta morții
1.6.4. subst este format din doua baze ce aluneca spre cea mai închisă vocala (“u”), reliefând o semnificație profunda a unei claustrări generatoare se angoasă
2. Simbolismul operei bacoviene este susținut de:
2.1. tehnica sugestiei &
2.1.1. ambiguitatea trairilor și sentimentelor ce nu sunt numite direct, ci doar sugerate
2.1.1.1. eul poetic nu transmite direct mesajul închiderii sale intr-un univers concentraționar supus pe veci apărării și stării angoasanta, ci doar sugerează ideea singurătății in cavoul ce ar putea lua varii forme: camera, casa, orașul, ori chiar întreaga lume (“Stam singur in cavou”)
3. In opera se remarca doua paradigme (doua realități diferite):
3.1. realitatea exterioara, obiectiva, simbolizată de decor (cimitir, cavou)
3.2. realitatea interioară, subiectiva, simbolizată de sentimentul iubirii, a cărui invocare se face cu disperare de către eul liric
4. Ansamblul celor doua strofe și tehnica sugestiei
4.1. sunt întărite, fără îndoliată, de euforia versurilor, obținută cu ajutorul
4.1.1. figurilor de stil fonetice
4.1.1.1. aliterația
4.1.1.1.1. “amorul meu de plumb”
4.1.1.2. asonanța
4.1.1.2.1. “scârțâiau coroanele”
4.1.2. imaginilor auditive
4.1.2.1. “și era vânt”
4.1.3. prozodiei
4.1.3.1. care este fixa; de 10 silabe, rima îmbrățișată, ritm iambic
5. Substanță a limbajului artistic
5.1. figurile de stil semantice reprezintă un element de conținut esențial in conturarea universului liric bacovia
5.2. prin care este creionat un spațiu simbolic al somnului văzut ca o fina granița între viața și moarte
5.2.1. durativul verbului “a dormi” la timpul imperfect (“dormea/u”) sugerând tocmai blocarea in tărâmul morții
5.2.1.1. alte verde la imperfect: “stam”, “era”, “atârnau”, “scârțâiau”
5.2.1.2. doua verbe: •perfect-compus: “am început” •conjunctiv: “să(-l) strig”
5.3. sicriele sunt metaforele explicite ale sfârșitului, dar și ale lumii claustrante in care eul liric este captiv;
5.3.1. termenul ar putea sugera și trupul bolnav al creatorului, odaia sa de lucru, ori târgul de provincie in care se simte “îngropat”
6. Poezia
6.1. este axata pe arta poetica
6.1.1. fiecare strofa începe cu vorbim “a dormi”
6.1.2. cuvântul “plumb” este scris de trei ori in fiecare catren
6.1.3. strofele au o punctuație identică
6.1.4. prim intermediul paralelismului sintactic creat între primele versuri ale celor doua catrene este accentuată nu doar muzicalitatea versurilor, ci și simetria perfecta a acestora
6.2. are doua elemente care o înscriu la modernism
6.2.1. polivalenta semantica
6.2.2. structura eliptica